Ce-i aia consecvenţă?

      Mbuuuuuun, a trecut ceva timp de la promisiunea pe care am făcut-o cu limba-n cerul gurii, că o să mă dedic unei activităţi şi că o să scriu constant.Evident, nici măcar eu nu m-am crezut.Dar nu e timpul trecut şi încercăm să recuperăm timpul pierdut. 
      Altfel spus, într-o zi mohorâtă de sâmbătă, când toată lumea-şi ocupă timpul cu activităţi diverse, ba un film, ba coacem o prăjitură bună-bunuţă, eu stau aici, lipsită de chef şi de orice dorinţa de a face ceva.Sunt sigură că fiecare dintre noi e încercat măcar o singură dată de sentimente de genul.Normal, mă aşteaptă un morman de cărţi, căci stau la dreaptatatălui, poate-poate s-o apuca cineva şi de ele, dar IOC.Din partea mea, cel puţin azi, le urez să stea acolo mult şi bine. 
Am ajuns la concluzia că nu te poţi forţa să faci ceva dacă nu simţi nevoia, iar atunci când încerci din greu să duci la capăt un lucru, există tendinţa de a greşi.Dacă greşesc eu saunu, o să-mi dau seama de abia mâine, când o să mă cuprindă panica şi disperarea din cauza lipsei timpului şi iar o să adorm pe birou, cu pixul în ceaşca de cafea.There you have it, a pretty view for you. 
     Până atunci, caut mai bună soluţie pentru a combate lenea asta care-i fix ca un virus de răceală, simţi că te ia uşor, uşor, mai bei un ceai de lămâie în speranţa că dispare, dar pânăla urmă te acaparează şi te sileşte să stai în pat zile bune.Deci, azi închidem telefoanele, tragem pătură pe noi şi ne cufundăm capul într-o pernă mare, în cazul meu, şi pufoasă,aşteptând să treacă weekendul.(Că tot e azi ziua în care celebrăm evenimentul internaţional, Ora Pământului.Facem şi o fapta utilă, nu?!)

Cu ce să încep? 

Cu începutul, evident. 

    Sincer, nu ştiu cu ce să încep, deşi având în vedere că sunt numai eu cea care postează aici, nu ar trebui să fie o regulă anume, iar în cazul în care nu o respect, cariera mea de blogger să fie în pericol.:))Am început să postez aici pentru că simt nevoia de un loc în care să-mi aştern gândurile, ideile, nedumeririle, dar şi să povestesc întâmplări din viaţă-mi de care să-mi aduc aminte mai târziu (poate).Există sansa să mă întrebi de ce nu iau pur şi simplu un caiet şi un pix ca să fac treaba asta.. 

Ei bine, cel mai mare defect al meu este lipsa de consecvenţă.Aşa că, m-am gândit că având un site public, chiar dacă nu mă citeşte nimeni, e un fel de angajament.Iată că vine vremeacând omul simte nevoia să se responsabilizeze :)). Asta şi faptul că-mi place să scriu, fiind un mod de a mă relaxa.:D 

    So, e un spaţiu deschis unde-mi exprim idei despre diverse teme, vorbesc despre locurile vizitate şi it's the only place where I can be bitchy, fără să-mi pese de criticile altora.Haha.